O poveste de dragoste!

Ești un băiat tânăr căruia îi place să se distreze, să iasă în cluburi, să iasă cu băieții și să bea. Nu-ți place să te implici în relații serioase, consideri că ți-ai pierde din libertate. Consideri că ai viața perfectă, singur, fără obligații, te distrezi, bei, mergi la concerte, festivaluri, îți trăiești viața. Însă într-o zi întâlnești o fată foarte frumoasă. Îți place de ea. Nu te panichezi, în fiecare zi întâlnești fete frumoase care îți plac la ce femei frumoase sunt în România. Intri în discuție cu ea, faceți cunoștință, vorbiți de una alta. E o fata frumoasă și inteligentă, se vede după cum vorbește și subiectele pe care le abordează. Îți spui în gând: „La naiba! am încurcat-o, e o fată periculoasă. Și frumoasă și inteligentă.” Cu toate astea îți faci curaj și o inviți la o întâlnire. Acceptă fără să stea prea mult pe gânduri, semn că te place și ea. Prima întâlnire, ai unele emoții, te pregătești, te aranjezi, vrei să faci o impresie bună. Ieșiți la o plimbare, începeți să discutați pentru a vă cunoaște mai bine. Vedeți că aveti unele lucruri în comun. Pe stradă e un copil care vinde flori, îi cumperi o floare, vrei să o dai gata cu gestul ăsta. Nu pare prea impresionată, probabil a mai văzut lucruri din astea. Timpul trece ușor, vorbiți despre orice, râdeti, glumiți, e o atmosferă plăcută. Începe să-ti placă tot mai mult de ea. Îi propui să vă mai întâlniți, o inviți la tine, pentru a găti împreună și a vă uita la un film. Promite că va veni. Vă despărțiți și a rămas să vă întâlniți data viitoare. Mai vorbiți la telefon, lucrurile avansează cu o rapiditate covârșitoare între voi.

Vine și ziua în care trebuie să luați cina împreună. Gătesti ceva special pentru a o impresiona cu faptul că ești un bucătar bun. O sticlă de vin de Cotnari, lumânări aprinse, o cină romantică. Discutați, vă simțiți bine. Faci primul pas, o săruți ușor, nu se împotrivește, semn că-i place de tine. Nu avansezi mai mult, nu vrei să-și facă o impresie greșită despre tine. Plus că e mai frumos când o relație trece prin toate etapele, încerci să te bucuri mai mult de preludiu. O lași pe ea să aleagă filmul la care să vă uitați. Alege un film romantic, încetul cu încetul se apropie de tine, o strângi în brațe. O senzație frumoasă să te uiți cu cineva în brațe la un film. Filmul se termină, e târziu, o conduci acasă. Vă luați la revedere printr-un sărut.

Apoi vă vedeți tot mai des, vorbiți tot mai mult, parcă te indragostesti de ea. Deveniți iubiți, totul e frumos în viața ta. Îi cunoști prietenele, părinții, mergeți în excursii împreună, concerte de muzică, teatru, film, diverse festivaluri de muzică etc. O iubești, te gândesti că ți-ai găsit jumătatea. Nici nu-ți dai seama când a trecut un an de relație. Totul e bine între voi, vă iubiți ca la început. Îți place ca într-o relație să ai libertate, iar partenera ta la fel, să aibă o anumită libertate. Ai încredere în ea și ea în tine. Poate o mai neglijezi câteodată din cauza asta. Îți place să ieși cu băieții la meciuri și la bere când e nevoie iar ea să se ducă cu prietenele în Mall la cumpărături, salonuri de înfrumusețare etc. A mai trecut un an de relație. Încetul cu încetul trec trei ani de relație. Te gândesti că e aleasa inimii tale și poate să-ți fie și soție.

Însă, într-o zi vine și-ți mărturisește că s-a îndrăgostit de altcineva, că nu o mai apreciezi ca la început, că o neglijezi. Vrea să vă despărțiți. Te enervezi, îți vine să înjuri și să arunci cu toate după ea. Însă o iubești și nu ai putea să-i faci rău vreodată. Te gândesti cine e de vină? Tu, ea? Probabil amândoi aveți partea voastră de vină deși nu vă place să recunoașteți asta. Tu consideri că ai făcut totul pentru ea, ea consideră că nu o mai iubești ca la început, nu o mai apreciezi la adevărata ei valoare. Ce poți să faci? Îi redai libertatea. Suferi o perioadă, îți vine să-l omori pe Cupidon cu săgețile lui. De acum vei iubi mai greu și vei fi mai sceptic când vine vorba de iubire. Cu toate astea nu trebuie să-ți pară rău că ai iubit și ai fost iubit, rămân amintirile frumoase, fiecare experiență a vieții îți dă o anumită lecție. Nu trebuie să-ți închizi sufletul, iubește în continuare, lasă-te iubit, noi oamenii avem nevoie de iubire.

Anunțuri

Iarnă în Aprilie!

Mă uit pe geam și sunt trist

Când văd zăpadă peste flori,

Copaci rupți de atâta vânt

Iarnă tu nu vezi,

că ușor, usor tu ne distrugi?

18056418_10154810533813025_6308402375735889735_o

În Ianuarie ai lenevit

Dar în Aprilie ti-ai revenit,

Ai venit prea furioasă

Și distrugi tot ce era frumos.

17990348_10154810534263025_4405712260559173798_o

Primăvară tu ce faci,

pe mâna cui ne lași?

Nu ți-e milă de ale tale flori,

de copacii înfloriți?

17973822_10154810534063025_8492128049916358879_o

Fii un pic mai hotărâtă,

Nu mai fi posomorâtă,

Vino înapoi în forță

Și arată-i surorii tale,

Că ai hac de cojoacele sale.

 

Primăvară noi te iubim,

Te așteptăm cu înfrigurare

Să ne dai o rază de soare,

Fii blândă și bună

Și mai vino încă o tură.

 

Sursa foto: Andrei Cucu

Nu sunt chiar tot ce scriu!

Se spune că ești ceea ce scrii. Eu unul nu sunt total de acord cu acestă afirmație. E adevărat, în proporție foarte mare atunci când scrii o poezie, un anumit text, cumva transpui în ea sentimentele tale, trăirile tale. Îți scrii frustrările, ceea ce ai trăit într-o anumită perioadă a vieții. Dar asta nu înseamnă că tot ce scrii te reprezintă sau e neapărat despre viața ta. Și Ion Creangă în Amintiri din copilărie, sunt sigur că nu a făcut chiar tot ce a scris acolo, a mai și exagerat prin unele locuri pentru a face povestea mai interesantă. Poate scriu despre ce aș vrea să fiu, sau despre lucruri care aș fi vrut să mi se întâmple în viață, sau exagerez foarte mult pentru a face povestea mai interesantă. Unii oameni consideră că dacă imi citesc postările de pe blog, gata mă cunosc, imi știu trăirile, ce fel de om sunt. Nu mă cunosc eu pe mine, nu mă cunosc părinții bine, nu mă cunosc prietenii apropiați foarte bine dar oamenii care citesc câteva articole pe blogul meu. Pe internet dacă vrei, poți să-ți construiești ce lume vrei tu, ce personalitate vrei tu, poți să fii cine vrei tu. Trăim o viață întreagă cu o persoană si nu reușim să o cunoaștem cu adevărat. Atunci cum ai putea spune că cunoști un om după ce citești câteva rânduri scrise de el?
În concluzie: nu sunt chiar tot ce scriu, am rugămintea să nu mai puneți etichete, doar să vă bucurați de ceea ce scriu. Dacă vă place, să apreciati, dacă nu vă place să criticați. Criticile sunt constructive în general, dacă te înconjori numai de oameni care te laudă nu vei progresa niciodată. Mulțumesc pentru înțelegere! 😀

Vine Crăciunul!?

Mă trezesc, iau telefonul să-mi verific facebook-ul. Ca orice om normal din ziua de azi, ăsta e primul lucru pe care îl faci când te trezești. 😀 Văd că pe telefon îmi arată ninsoare. Îmi spun: „Ce căca* de telefon am? Iar a luat-o razna!”. Totuși mă uit pe geam, văd că ninge. Mă gândesc că nu m-am trezit încă bine. Îmi dau o palmă poate mă trezesc, la fel, tot ninge. Acum îmi aduc aminte, l-am auzit pe Busu  când a spus că va ninge, credeam că minte cum face de obicei. În fine, iarnă în Aprile. Nu cred că trebuie să dramatizăm prea mult dar nici să fim prea entuziasmați. E clar că în unele zone, se va distruge cam tot, unii copaci sunt deja înfloriți, florile vor ingheța și se vor distruge etc. Nu vom mai mânca cireșe românești, vom aduce din străinătate, oricum așa se întâmplă cam mereu deci…

Lăsând gluma la o parte clima se schimbă, avem schimbări de temperatură prea bruște, acum stai în tricou iar peste două zile îți iei geaca de iarnă. Noi oamenii suntem responsabili pentru asta, sunt câteva planuri de a se redresa situația, dar cred că e prea târziu. Banii sunt mai importanți decât natura sau clima.

Sursa foto: https://www.europafm.ro/ninsoare-in-aprilie-imagini-surprinse-de-ascultatorii-europa-fm-joi-dimineata-galerie-foto/

Viața ca un meci de fotbal!

Viața vs. Me! Începe meciul. Viața pleacă favorită în această dispută. Încep bine, driblez viața, fac ce vreau din ea, sunt încrezător. Sunt fericit, îmi iese totul, viața e un adversar prea ușor pentru mine. Însă, viața nu se lasă cu una cu două vrea să-mi arate ce poate. Joacă dur, mă faultează ușor, încercând să-mi mai taie din entuziasm. Meciul s-a întețit, e tot mai strâns. Nu mă las, vreau să-i arăt vieții că sunt mai bun ca ea. O fază spectaculoasă, șut si gol. Arbitrul nu e de acord, fluieră ofsaid. Mă enervez, mă cert cu arbitrul, cu viața, mă cert pe mine dar până la urmă îmi revin, merg înainte. Viața ripostează tăios, mă faultează foarte dur ca să nu-mi mai revin. Sunt scos pe marginea terenului pentru îngrijiri. Viața ar fi trebuit eliminată, să primească cartonaș roșu, joacă parșiv. Însă meciul ăsta nu e unul corect, viața nu e corectă în general. Viața râde pe sub musteață, eu mă chinui să-mi revin. Revin pe teren șchiopătând, nu vreau să mă las. Dar știu că nu mai am cum să fiu ca la început, viața m-a schimbat. Mă chinui, mă lupt dar nimic nu mai e la fel, parcă nu-mi mai iese nimic, nu mai sunt nimic din ce am fost. Gata, se termină meciul, fluier final. Scorul? Nu mai contează cât a fost sau cine a câștigat. E greu să te lupți de la egal la egal cu viața.

Mâine o nouă zi, o nouă provocare, un nou meci cu viața. Ce va fi?

Sursa foto: https://www.facebook.com/VersuriDinHipHop/?fref=ts

Câinele meu!

Am avut și eu odată, un câine

 Îl iubeam și mă iubea,

 L-am crescut de când era mic,

Era atât de mic că abia îl puteam ține,

Mă temeam să nu-l strivesc.

 

I-am dat chiar și un nume, Nes – Doamne ce nume!

A crescut, s-a făcut mare, parcă prea mare

Era câine lup din ăla rău,

Te uitai urât la el, te speria dintr-o privire

Dacă mai și latra era jale mare.

 

Anii au trecut, peste el și mine

El a îmbătrânit mai repede, s-a și cam îmbolnăvit,

Se chinuia ca un câine, nu mai mânca deloc,

Iar mie mi se rupea inima că nu puteam să fac nimic.

 

L-am iubit ca pe un frate

Și el m-a iubit la fel,

Însă bătrânețea nu te iartă,

L-a chinuit și pe el, cum ne chinuie pe noi.

 

Deși câinii sunt mult mai buni și loiali ca oamenii,

El s-a chinuit mai rău ca noi,

Incetul cu incetul s-a stins,

Doamne ce am mai plâns!

 

Tu, Nes mereu vei fi al meu,

Câinele ăla lup, mare și frumos,

Nes nu uita, eu mereu am să te iubesc!

Omul care am fost!

Doamne, ce am fost și ce-am ajuns

Am fost un om plin de viață,

Iubeam viața și pe mine,

Beam ca un nebun în noapte

Mă distram, crezând că voi fi nemuritor.

 

Însă, tu viață m-ai trezit la realitate,

Mi-ai arătat cine e seful, mi-ai dat o lovitură grea,

O lovitură peste care cu greu pot trece,

Din cauza ta am uitat ce e iubirea.

 

Am uitat să mă distrez și să zambesc,

Dar am eu hac de tine viață,

Îți arăt că nu mă las,

Și o să te înving până la urmă.

Vrei să punem rămășag ?

Hristos a înviat!

Cea mai scurtă postare din viața mea pe blog, atât vreau să vă urez: HRISTOS A ÎNVIAT!

De Sărbători toate drumurile duc acasă!

Se spune că de Sărbători toate drumurile duc acasă. Toți tragem spre casa părintească, să petrecem Sărbătorile alături de familie. Știu că probabil majoritatea aveți doar două zile libere sau sunteți plecați din țară, poate sunteți în alte orașe și e greu să mai ajungeți la părinți. Însă dacă aveți posibilitatea eu vă sfătuiesc să vă vizitați părinții, bunicii, rudele apropiate. E mult mai frumos și liniștit să petreci Paștele în familie. Să guști din bunătățile făcute de mama, să te simți înconjurat de oameni care te iubesc și te apreciază cu adevărat. Lăsați facebook-ul, internetul deoparte, știu că va fi greu, trăim în era tehnologiei și bucurați-vă de aceste Sărbători alături de familie și cei dragi vouă. Chiar dacă imi vor scădea mie vizualizările eu vă sfătuiesc să lăsați facebook-ul deoparte câteva zile. Încercați să petreceți mai mult timp cu familia, cu cei apropiați vouă, bucurați-vă din plin de Sărbătorile Pascale. Eu voi încerca să fiu mai mult alături de familie și mai puțin pe internet, facebook, sper să și reusesc. 😀

Ținând cont ca nu prea voi mai intra pe internet zilele astea, vă urez un Paște liniștit și frumos alături de cei dragi vouă!

Azi e despre voi!

Azi vreau să vă mulțumesc vouă, celor care îmi urmăriți pagina. După aproximativ o lună de la deschiderea paginii de facebook, azi am ajuns la 2 000 de urmăritori. Ținând cont că pagina a fost deschisă pe 17 Martie, consider că m-am descurcat binișor. Cu blogul au fost zile când am avut și peste 200 de vizualizări, totul datorită vouă. O fi mult? O fi puțin? Nu am de unde să știu, știu doar că atunci când faci un lucru îți place să fii apreciat. Iar aprecierile se măsoară prin numărul de urmăritori și like-uri la postările de pe pagină. Cam asta e lumea internetului.

Untitled

Vă multumesc că-mi apreciați munca și sper ca în continuare postările mele să fie pe placul vostru! Multă sănătate să aveți, sunteți cei mai tari din lume! 😀 😀 😀